Alegerea și pregătirea pomilor, arbuștilor și viței de vie pentru plantare

Cum alegem și pregătim pomii, arbuștii și vița-de-vie pentru plantarea de toamnă

Toamna este un moment potrivit pentru plantarea multor pomi, arbuști, subarbuști și plante perene. Solul păstrează încă o parte din căldura verii, iar ploile pot ajuta plantele să se prindă înainte de primăvară. Reușita depinde însă de alegerea unui exemplar sănătos, de păstrarea rădăcinilor umede și de plantarea la adâncimea potrivită.

Înainte de cumpărare sau de scoaterea unei plante din grădină, trebuie să verificăm specia, soiul și modul în care a fost produsă. Un pom altoit, de exemplu, nu se înmulțește fidel prin desprinderea unui lăstar de la rădăcină: lăstarul poate aparține portaltoiului, nu soiului dorit.

Cum recunoaștem un exemplar sănătos

Crengile și lăstarii

Crengile trebuie să fie întregi, bine dezvoltate și fără zone uscate sau rupte. La un pom foios aflat în repaus, mugurii ar trebui să fie bine prinși de ramură, nu uscați și desprinsi ușor. La un arbust, urmăriți mai mulți lăstari viguroși, distribuiți echilibrat.

Evitați plantele cu multe ramuri înnegrite, crăpate, moi sau acoperite cu pete neobișnuite, mucegai ori excrescențe. La vița-de-vie, coarda trebuie să fie matură, lemnificată și să nu fie zbârcită sau casantă. Dacă zgâriați foarte ușor o porțiune mică de lăstar, țesutul de sub scoarță ar trebui să fie verde, nu brun și uscat.

Tulpina, trunchiul și punctul de altoire

Trunchiul sau baza tulpinii trebuie să fie ferme, fără răni adânci, fisuri, scurgeri sau porțiuni putrezite. La plantele altoite, verificați punctul de altoire: acesta trebuie să fie vindecat, stabil și fără crăpături sau umflături suspecte.

La pomii fructiferi, căutați o tulpină dreaptă și o coroană formată echilibrat. Nu este obligatoriu ca un pom tânăr să aibă multe ramuri, dar trebuie să fie viguros și să nu prezinte răni importante. La vița-de-vie altoită, punctul de altoire trebuie să fie vizibil și bine sudat. Nu îngropați altoiul la plantare: urmați indicațiile furnizorului și păstrați-l deasupra nivelului solului.

Rădăcinile și balotul de pământ

La plantele cu rădăcină nudă, rădăcinile trebuie să fie numeroase, flexibile și umede, cu rădăcini fine ramificate. Evitați exemplarele cu rădăcini principale rupte, uscate, înnegrite sau cu foarte puține rădăcini laterale. La plantele crescute în ghiveci, scoateți cu grijă balotul pentru verificare: rădăcinile sănătoase sunt ferme, iar balotul este ținut împreună de ele. Rădăcinile care se rotesc dens în jurul ghiveciului pot indica faptul că planta a stat prea mult în recipient; desfăceți-le ușor sau tăiați doar rădăcinile care formează cercuri strânse.

Cum obținem puieți prin desprindere sau divizare

Desprinderea unui lăstar de la baza plantei

Unele plante formează drajoni sau lăstari porniți din rădăcini. Metoda este potrivită pentru plante nealtoite care au acest obicei, cum sunt unele zmeure, coacăze, liliac sau pruni. Nu desprindeți automat orice lăstar apărut lângă un pom: la pomii altoiți, acesta poate proveni din portaltoi și nu va avea caracteristicile soiului.

Udați planta-mamă cu o zi înainte. Îndepărtați pământul cu o furcă, descoperiți legătura dintre lăstar și rădăcina plantei-mamă și tăiați-o cu o unealtă curată și ascuțită. Lăstarul ales trebuie să aibă propriile rădăcini fine. Scoateți-l cu cât mai mult pământ în jurul rădăcinilor și replantați-l imediat. Primăvara este adesea momentul cel mai sigur pentru prinderea drajonilor, dar toamna poate fi potrivită pentru speciile rezistente, dacă există suficient timp până la îngheț.

Divizarea unei tufe

La plantele care cresc în tufă, precum unele subarbuști și plante perene, săpați în jurul tufei și ridicați-o cu o furcă, păstrând cât mai multe rădăcini. Împărțiți-o cu mâna, cu un cuțit curat sau cu o cazma bine ascuțită, astfel încât fiecare porțiune să aibă rădăcini și cel puțin un lăstar viguros. Eliminați doar părțile moarte sau putrezite. Nu toate speciile suportă divizarea; verificați dacă

planta respectivă se înmulțește prin această metodă.

Desprinderea stolonilor

Căpșunul este exemplul cel mai cunoscut de plantă care se înmulțește prin stoloni. Alegeți o plantă-fiică viguroasă, cu frunze sănătoase și început de rădăcini. Dacă este deja înrădăcinată, tăiați stolonul care o leagă de planta-mamă, săpați-o cu un mic balot de pământ și plantați-o imediat. Dacă încă nu are rădăcini, fixați rozeta într-un ghiveci cu substrat umed, fără să o separați de planta-mamă; tăiați stolonul după ce s-a înrădăcinat.

Cum scoatem planta din pământ și o păstrăm până la plantare

Udați pământul cu o zi înainte, dacă este uscat. Săpați circular, la o distanță suficientă de tulpină, apoi introduceți cazmaua pe dedesubt și ridicați planta fără să trageți de trunchi. Pentru un exemplar mic, păstrați un balot de pământ cât mai întreg. La o plantă cu rădăcină nudă, lucrați repede și feriți rădăcinile de soare și vânt.

Încercați să scoateți planta dintr-un sol cât mai apropiat de cel în care a crescut. Nu este necesar să transportați mult pământ greu sau îmbibat cu apă, dar păstrarea unui balot de sol sănătos reduce deranjarea rădăcinilor. La plantare, umpleți groapa în principal cu pământul scos din acel loc, afânat și curățat de buruieni. Dacă solul este foarte compact sau sărac, îmbunătățiți zona cu compost bine descompus, dar nu umpleți groapa cu un amestec complet diferit de sol.

Dacă nu plantați imediat, înveliți rădăcinile în material umed și țineți planta la umbră, într-un loc răcoros, ferit de vânt și îngheț. Nu lăsați rădăcinile în apă ore în șir și nu le lăsați descoperite. Dacă întârzierea se prelungește, culcați provizoriu planta într-un șanț și acoperiți rădăcinile cu pământ umed — operațiune numită mocirlire temporară sau „heel-in”.

Fasonarea, tratarea și tăierea înainte de plantare

Fasonarea înseamnă îndepărtarea cu o foarfecă dezinfectată a rădăcinilor rupte, strivite, putrezite sau complet uscate, până la țesut sănătos. Nu scurtați toate rădăcinile doar ca să încapă într-o groapă prea mică: lărgiți groapa astfel încât rădăcinile să poată fi așezate natural, fără îndoire. La rădăcinile nud, o scurtă hidratare în apă curată înainte de plantare poate ajuta; pentru pomi și arbuști se recomandă adesea aproximativ 30 de minute.

Nu este nevoie să aplicați automat insecticid sau fungicid pe rădăcini. Pentru un exemplar sănătos, de regulă sunt suficiente o foarfecă curată, rădăcini menținute umede, plantare corectă și udare. Un produs de micorizare se poate folosi numai dacă este potrivit speciei și conform etichetei. Îngrășământul concentrat, gunoiul de grajd proaspăt sau pesticidele aplicate preventiv în groapă pot afecta rădăcinile; fertilizarea la plantare nu este recomandată ca regulă generală.

La ramuri, tăiați numai lemnul rupt, uscat sau bolnav. Nu scurtați drastic coroana ca să o „echilibrați” cu rădăcinile: o asemenea tăiere nu este necesară la fiecare plantare. La arbuști, se pot rări ramurile deteriorate sau cele care se încrucișează, în funcție de specie. La pomii fructiferi și vița-de-vie, tăierea de formare se face conform tipului de material săditor și sistemului de conducere; cereți indicații pepinierei și evitați tăierile severe înainte de iarnă dacă nu sunt necesare.

Particularități pentru vița-de-vie și câteva exemple de plante

Vița-de-vie preferă un loc însorit și un sol bine drenat. Pentru plantarea de toamnă, alegeți material săditor sănătos, cu rădăcini bine dezvoltate și tulpină maturată. Hidratați rădăcinile înainte de plantare, așezați-le desfăcute în groapă și acoperiți-le cu pământ mărunțit. Nu îngropați punctul de altoire. După plantare, udați și protejați baza plantei cu un mușuroi de pământ, în special dacă se anunță ger. Plantarea de toamnă se face numai înainte de instalarea înghețului și este mai potrivită pe terenuri bine drenate.

La pomi, merele și perele sunt exemple frecvente pentru grădinile de acasă; se aleg soiuri potrivite zonei și se verifică atent altoiul și rădăcinile. La arbuști, coacăzul și agrișul pot fi înmulțite prin butași sau marcotaj, iar zmeurul produce adesea drajoni. Căpșunul se înmulțește ușor prin stoloni. La subarbuști, precum lavanda, rozmarinul sau cimbrul, metoda și momentul depind de specie, iar plantele sensibile la frig se pot prinde mai sigur primăvara.

Plantarea și îngrijirea de după

Groapa trebuie să fie suficient de largă pentru rădăcini și nu mai adâncă decât sistemul radicular sau balotul. Așezați planta la nivelul la care a crescut înainte, acoperiți rădăcinile cu pământ și tasați ușor, fără să compactați excesiv. Udați bine după plantare, chiar dacă solul pare umed. Un strat de mulci poate păstra umiditatea și proteja solul, dar lăsați liberă zona imediat din jurul trunchiului.

Pentru pomii expuși vântului, folosiți un tutore dacă rădăcinile nu fixează bine planta. Legați tulpina lejer, cu material lat, ca să nu răniți scoarța. În săptămânile următoare, verificați umiditatea solului și udați dacă vremea este uscată. O plantă aleasă corect, scoasă fără să-i fie distruse rădăcinile și plantată la timp are șanse mult mai bune să pornească sănătos în primăvară.